În perioada următoare voi începe o serie de postări educative despre spiritualitate și psihologie.

Și da… știu că încă există o adevărată „vânătoare de vrăjitoare” atunci când un psiholog vorbește despre spiritualitate.

De parcă omul ar putea fi împărțit atât de simplu între știință și suflet. Între rațional și profund uman. Între minte și spirit. Eu am trecut prin ambele lumi. Și continui să lucrez cu ambele.

Sunt psihoterapeut cu formare transpersonală și mă aflu într-o călătorie permanentă între descoperirea și păstrarea echilibrului personal și profesional dintre psihologie, spirit și suflet.

Am explorat căutarea spirituală. Am văzut și lumina ei, și umbrele ei. Am întâlnit oameni care s-au vindecat profund prin reconectare interioară, dar și oameni care s-au pierdut în iluzii spirituale pentru că durerea psihologică reală nu fusese integrată.

De aceea cred că avem nevoie de discernământ, nu de extreme.

Nu cred într-o spiritualitate ruptă de realitate.
Dar nici într-o psihologie care reduce omul doar la diagnostic, simptom și mecanism.

Omul este mai complex decât atât.

În această serie voi vorbi despre:

• ego spiritual,
• traumă,
• proiecții,
• nevoia de salvare,
• dependența de validare,
• spiritual bypassing,
• intuiție,
• autenticitate,
• relația dintre corp, emoții și dimensiunea spirituală.

Nu din poziția unui „guru”. Ci din poziția unui om și terapeut care încă învață.

Pentru că, uneori, adevărata maturitate apare exact în locul în care reușim să ținem împreună și mintea, și sufletul.