Psihologie și spiritualitate — între extreme și ancorare

Ani la rând m-am căutat spiritual. Am fost la ateliere, am învățat practici diferite, am explorat direcții care pentru mulți par incompatibile între ele: spiritualitate, psihologie, religiozitate, intuiție, simboluri, energii, meditație.

Ce scriu acum este strict experiența mea personală.

Cred că, pentru a-ți găsi cu adevărat drumul, uneori trebuie să treci prin extreme. Prin acele extreme pe care mintea ta le percepe ca fiind provocatoare, inconfortabile sau greu de înțeles.

Eu am rezonat profund cu terapia cu îngeri. Am practicat-o și am oferit-o mai departe în forma în care am simțit eu că este autentică pentru mine. Am lucrat cu grupuri, am făcut meditații, citiri intuitive, am vorbit despre spiritualitate, religie, maeștri spirituali, despre suflet și intuiție. Dar niciodată nu am făcut asta din rolul de psiholog. Nu am amestecat identitatea profesională cu practica spirituală.

Tocmai de aceea am ales ulterior formarea în psihoterapie transpersonală. Pentru că am simțit nevoia unor limite etice și profesionale clare. Și acolo am înțeles ceva foarte important: Nu există o ruptură reală între psihologie și spiritualitate. Există doar minți care aleg să locuiască într-una dintre extreme.

Unii se refugiază exclusiv în explicații raționale și dovezi științifice pentru că acolo simt siguranță.
Alții fug complet din realitate în lumi spirituale în care uită să mai trăiască prezentul.

Iar eu am înțeles că adevărata cale este ancorarea.

Pentru că atunci când nu mai ești prezent aici și acum, poți să te pierzi foarte ușor pe tine. Nu cred că munca noastră este despre a evada din viață, ci despre a coborî mai profund în ea.

Cred că vocea interioară, sinele superior, spiritualitatea autentică ar trebui să ne ajute să fim mai prezenți în realitate, nu mai rupți de ea.

Astăzi cred că psihologia practicată cu responsabilitate spirituală este una dintre cele mai sănătoase forme de lucru interior. O psihologie care nu neagă sufletul. Dar nici nu abandonează discernământul.

De aceea, am ales să transform tot ceea ce am învățat în forme ancorate, integrate și etice de lucru: simboluri, arhetipuri, tehnici jungiene, introspecție și conectare autentică cu sinele.

Poate că adevăratul război spiritual nu este despre lumi invizibile. Poate că este despre capacitatea noastră de a rămâne prezenți, lucizi și vii în propria viață.

Iar sufletul unui om prezent este imposibil de ,,furat”.